Perfecţiune

După o zi plină

Şi rotundă ca azima,

Cu ogorul desţelenit de griji

Şi de ghinioane

În care am putut semăna

Silabe, cuvinte

Şi crâmpeie de mântuire

Seara alunecă blând ca o perdea

Peste suferinţele unui damnat.

Luna s-a transformat

Într-o uriaşă pălărie,

Îmi ţine de cald,

De urât,

De călăuză.

Îmi voi face o cârmă

Din joarde de viţă

De vie,

De iederă,

De pir,

Luna va ţine loc de cerc

Şi calculând în doruri

Distanţa dintre noi

Voi încăleca pe calul bălan

Şi te voi fura.

Dacă ţi-e teamă

Să călăreşte

Cârlani ne-învăţaţi

Ne putem întâlni

Direct pe razele Lunii.