Pagini

joi, 19 iunie 2014

Ploaie ca neploaia


Mi-e cam frig
Şi m-am săturat de ploaia de toamnă
Care şi-a greşit anotimpul
Făcând bălţi pe lângă firavii mei pomi.

Dar ce mă mire eu,
Când Nichita Stănescu
Îi cerea iubitei să-l acopere cu inima ei
(Probabil din lipsă de pagini A 4).

Şi s-a prăpădit
Într-o zi atât de antipatică
Încât toate dicţionarele din lume
O pomenesc,
Fiind ea neagră ca păcura.

Printre alte absurdităţi
Trăite de mine
Într-un secol nebun -
Toate secolele fiind tembele,
Dar oamenii le ştiu doar pe ale lor –
E chiar lipsa mea de memorie.

Un biet Don Quijote
Îndrăgostit
În vreme de ploaie.

Ce ghinion că pe-aici
Nu e ca la sud-americani
Şi astfel nu pot lua de gât
Premiul Nobel.



Niciun comentariu: