Azi am mers pe apă
Ca Petru Pescaru
Şi nu mi s-au
udat opincile
Sau trecutul
Fiindcă nu am
privit nicio clipă
În jos.
Oglinda lacului
era netedă
Ca mintea
îngâmfaţilor -
Puteai să cauţi
cu acul
Şi nu găseai
prinţese
Înecate
În cleştarul adâncului.
Tu erai pe
celălalt mal
Şi mă strigai
Folosind
interjecţii
Din limbni
necunoscute.
Nu avea rost
Să răspund,
Sub coasta mea
Câinii se luaseră
lşa harţă
Şi era limpede că
unul va muri.
Luna privea
nepăsătoare
Şi aştepta
noaptea
Când jumătate din
umbre
Acoperă taina
îndrăgostiţilor.
Abia acum observ
Că am picioarele
ude.
Marie Magdalenă,
Ce nalţi sunt
stejarii
Care te umbresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu