Speranţe de martie

Te priveşti nepăsătoare

În oglindă,

De mult au fugit emoţiile,

Ştii ca eşti frumoasă,

Dar eşti tristă ca floarea sub rouă.

Asteaptă,

Soarele e după deal,

Incă o clipa

Şi te va mângâia.

Dragostea

Este ca soldatul plecat pe front,

Iubit mai mult

Când este departe,

Când ajunge acasă are nevoie

De încă o viaţă

Ca să-şi revină.

Tu eşti calmă

Ca oglinda lacului,

Nu te speria când zăreşti

Încă o persoană alături.

Tocmai treceam pe acolo

Şi-ţi mângâiam umbra

Reflectată

În pieptul meu de soldat

Cu rana

Necicatrizată.

Poate vântul de primăvară.

Poate vântul.