Hai să căutăm
Gardul din
Scândură de brad
Înalt ca
împrejmuirea libertăţii
Lângă care ne
opream să pot privi
În linişte
Culoarea ochilor
tăi rotunzi
Ca floarea
soarelui
(Era aproape de
căminul Avram Iancu).
Aveam o iubită
înaltă
Şi subţire
Ca trestia, aţi
ghicit,
Trebuia să stau
mereu la pândă,
Să nu fiu aplecat
Şi să pară că ar
fi deasupra
Claiei mele de
păr,
Uriaşă ca o cuşmă
de poet.
Port în spinare
Un cimitir de
morţi,
Rude de sânge,
De idei,
Victime
nevinovate
Ale păcatului
dintâi,
Toţi slabi
Ca voinţa
prizonierului.
Pe o bancă din
cimitir
Am sărutat-o
prima dată
Şi de-atunci
continui să trăiesc
Fără teamă de
moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu