Portret cu salcie pletoasă

Am găsit sub zăpadă

O creangă ruptă de vijelie,

Era din salcia

Sub care m-ai întrebat unde merg.

Ştiam unde,

De ce,

Pentru ce,

Şi am răspuns cu răbdarea unui dascăl

De colegiu naţional,

Dar tu voiai sensul.

A-ha, ha, aha,

Mi-a zis memoria de adolescent,

Mai există fete inteligente

Şi pe malul Dâmbului,

Ce-ar fi să-i răspund.

Învăţasem din greşeala lui Camil,

Care nu folosise surzenia

Precum compozitorii ca geniu

Şi filosofa în pat

Aplecat uşor peste pernă actriţelor.

Iar în cafenea,

Când se înălţa aburul de cafea

Ca o jertfă a poftelor,

Ţi-am zis că nu te voi privi în ochi

Până nu va înfloria salcia.

Curând, curând va fi primăvară.