Pagini

duminică, 16 februarie 2014

Poezia mireasă


Am să te ţin pe genunchi
Anume să nu ajung pân-la gură
Şi-o să vorbesc de rime cu unghi
Şi despre zeama de mură.

Sigur că nu vei înţelege nimic
Cum nici eu nu ştiu ce poftesc
Dar vom aştepta pic cu pic
Şi-om vedea cum albine roiesc.

Au plecat fiindcă erau prea multe
Şi regina mamă nu mai făcea faţă.
Te voi lua în spinare până la punte
Spunând că acolo nicicând nu e gheaţă.

Puţină răcoare va fi înspre ziuă
Şi vei cere să te încălzesc.
Te voi strânge ca boabele-n piuă
Dar cu grijă, să nu te rănesc.

Şi-aş mai vrea să fiu sigur că nu
Pleci sau îţi vine dor de cuminţi
Ştiind că seamăn acelui Călin zis Nebunu
Să nu-mi ceri să schimb sărutu-n arginţi.

Buletin sau alt act am să-ţi cer
Deşi ştiu că nu mai eşti  minoră
Dar aş vrea să te am şi în cer
Tot udată pe tălpi ca de rouă.

Şi să mă conving că nu eşti
Fantomă sau vre-o-nchipuire
Iar de-oi fi, am să aştept să  creşti
Fiindcă ai vrut să-ţi fiu mire.


Niciun comentariu: