Pagini

vineri, 7 februarie 2014

Neputinţe


Nu pot merge drept
Pe cărările vieţii, domnule,
Cum nici în copilărie
Nu reuşeam să ar prima brazdă
Fără să ţină cineva
De frâul cailor.

Şi se împotmolea rotila.

Atunci erau cai slabi,
Nemâncaţi,
Ca şi stăpânii
Cărora le furau ruşii grâul
De nu înţelegeau oamenii
De ce au treierat.

Şi li se încovoia grumazul.

De frică nu înţelegeau.
Dar eu înţeleg, domnule,
Cât e de minunat
Să meargă cineva pe drumul drept.

Şi mă împotmolesc
La fiecare pas.


Niciun comentariu: