Gara este la locul ei,
Niciodată un are uşile închise,
Iar şinele nu sunt
Doar paralele,
Supărtă la nesfârşit dublu sens.
Am văzut cocori traversând
Întinderea
Mânaţi de dorul de-a fi,
Cum nici copilul nu –şi caută mama
Doar dacă-i e foame.
Te-am aşteptam pe peron
Fără să-mi fi cerut,
Nu aveam flori,
Nu aveam daruri,
Nici cuvântul de bine-ai venit
Nu puteam să-l pronunţ.
Eu nu ştiam nimic,
Tu ştiai totul.
Altfel nu m-ai fi recunoscut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu