Cândva te-am chemat în
câmpie,
Era întinsă ca o mare de verde,
Eram tânăr cu aripi în braţe
Şi nu ştiam că vigoarea se pierde
Dobrâsem câţiva brazi cu securea,
Chiar un munte urcasem pieziş
Dar fără să-i pese că nu-i încă
vremea,
Cucul s-a strecurat în sân pe furiş.
Cânta despre ce păţise odată un
urs
Care s-a luat dup-o vulpe roşcată.
Eu însumi mă amăgesc privind zorii
Şi-mi joc la barbut viaţa toată.
Era să-mi pierd norocul şi harul,
Să devin ţepos ca bătrânul arici,
Dar tocmai atunci am auzit glasul
Şoptindu-mi zâmbind: sunt aici.
Erai departe, peste munţii
înalţi,
Poate în ceruri cu multe planete.
Puteam deveni infirm sau lunatec
Şi am preferat să te prind în
sonete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu