PSALM

Din adâncul gropii, domnule,

Unde m-au aruncat oamenii

Dornici cu toţii să privească de sus,

Capabili să jongleze ca saltimbancii pe picioroange de plop,

Strig către tine.

Din adâncul neputinţei

Unde mă trimite carnea trupului meu.

Din fântână seacă, precum Iosif,

Trădat de fraţii săi invidioşi

Pentru o cămaşă colorată

Şi capacitatea de-a visa şi citi visele.

Din cuptorul cu jar pregătit de babilonieni,

Din gura stricătorilor de limbă,

Şi a mâncătorilor stimei de sine,

A cinicilor,

Trădătorilor de neam,

Calpuzanilor de istorie,

Băutorilor de mituri sfinte.

Strig spre tine,

Fiul lui David.

Sunt mut ca un rob

Prins la furat.

Pune-mi tu cuvinte pe buze.