Pagini

duminică, 12 ianuarie 2014

Perete alb


Inăuntru va fi alb imaculat
Ca să se asorteze
Cu sinceritatea privirii,
Apoi vei călca pe covor oltenesc
În care spicele se resfiră spre infinit.


Te vei aşeza
Ca o pasere adevărată
Pe cea mai firavă dintre etajeră:
Umărul meu emoţionat
Ca o trestie.

În rest, verde,
Chiar dacă nu există cai verzi,
Dar nebunii adevăraţi
Din neamul meu
Toţi au visat în culori.


Te voi asculta în tăcere,
Ştiu că sirenele cântă.

Niciun comentariu: