Pagini

duminică, 12 ianuarie 2014

Ceaţă cu o fereastră


Se scutură de ceaţă salcâmii,
Dascăli bătrâni ce ştiu cum se bat
Şi veri ucigaşe şi geru-asiatic
Şi ramuri din munţii-Araarat.

Marea nu mai vălureşte  spre ţărm,
Urcă aburi clocotitori la zenit.
Mai spune-mi, iubito, povestea aceea
Cu mine venit în peţit.

Nu ştiam cum se intră în curte
Şi nici cum se vindecă rana,
Iar tu, de pe scări de palat,
Ai zis: a lui e coroana.

Poate nu atunci ai gândit-o,
Poate visasei în nopţi nedormite
Când te tăvăleai cu faţa la Lună
(Chiar tu mi-ai zis că n-ai fost cuminte).

Şi spune-mi cum dintr-o sută
Sau mii de alţi peţitori
Nu ţi-a păsat porunca de rege
Că te prinseseră calzii fiori.

Îmi amintesc scena, deşi eram beat
De prea mult vis şi mult-aşteptare.
Ce nebună erai, ce nebună, prinţesă,
Să vii după mine pe-aşa strâmtă cărare.





Niciun comentariu: