De nu te-aş avea
Pe tine, domnule,
Păstor iubitor,
Aş behăi la lună,
M-ar auzi lupii
Şi abia le-ar
ajunge la o măsea
Trupşorul meu
neronţăit.
Dar tu ştii la ce
păşuni
Să mă îndrumi
Şi unde, în
pustiu,
Sunt rece
izvoare,
Îmi dai sfaturi
drepte
Şi pline de sens.
De o fi,
Când va fi,
Să ajung prin
valea umbrei
Cu vânturi şi
gheţuri jilave,
Voi sta calm
Şi nu-mi voi
pierde cumpătul
Şi nci nu mi se
va spăria gândul.
Că eşti cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu