Pagini

vineri, 27 decembrie 2013

Creanga din catarg


Nu doar pruncul Ionică
Era scos în curte
Să râdă Sfântului Soare,
Eu însumi am scăpat de norii ca păcura
Privindu-ţi chipul
În apele nopţii.

Nu dacă a fi sau nu este
Era întrebarea lui Hamlet,
Ci neputinţa de-a atinge
Sâmburele din adevăr
Fără artişti,
Circari,
Martori
Şi ucigaşi.

Ce senină e privirea
Care trece oceanul
Şi cât de credul eram
Însoţindu-l pe Ulisse,
Cel care spunea că vom ajunge la ţărm.

Ţin minte numele soţiei lui,
Dar câinele meu
A uitat să mai latre.

De atunci
Umblu pe mare
Şi aştept dragostea
Să risipească norii.





Niciun comentariu: