Pot spune despre
mine
Că sunt un om
cinstit,
Dar dacă mă gândesc
mai bine
Descopăr păcate
Care nasc
întrebarea
Ce rost a avut mamă
să mă nască.
Sunt capabil de greşeli
Pe care nu pot să
le numesc
Şi nu am haine să
le îmbrac în cuvinte.
Zac în mine
Şi imaginaţia nu le
poate da formă,
Iar timpul nu e
de-ajuns
Să le dea
substanţă.
Şi asemenea
indivizi au dreptul
Să se târască între
cer şi pământ.
Nu sunt singurul
aşa, Ofelia,
Pe niciunul dintre
oameni să nu-l crezi.
Şi Ofelia zice:
O, ceruri,
ajutaţi-l voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu