Pagini

duminică, 13 octombrie 2013

Sărută-mă pe gene


Sărută-mă pe gene
Şi poate mă trezesc
Visez cam de un secol
Şi n-aş vrea să mai cresc.

Dar nici să dau napoi
Precum e Carul Mare
Când vine dimineaţa
Şi doar cocoşul sare

Să spună-n Univers
Că iar vine lumina
Prăşind printre ceahlăuri
Fără s-o doară splina.

Iubito, nu sta mult,
Nu pot s-aştept în van,
Ştiind ce a păţit
Glumeţul Anton Pan

Îţi spun ce s-a-ntâplat
Şi care-i fi năpasta:
El se credea poet,

Dar l-a lăsat nevasta.

Niciun comentariu: