Pagini

luni, 14 octombrie 2013

Cum se nasc poemele


Erai speriată când te-am văzut
De parcă te fereai să te plouă,
Iar genele deveniseră umede
Cum este iarba sărutată de rouă.

Te-aş fi chemat să fugim
Pe drum nebătut ori în pădure
Unde s-ar fi pierdut cărările
Uitând c-am plecat după mure

Dar cui îi ardea de mâncare sau mers,
Când se proptise timpul în loc
Iar eu bâlbâiam sinonime
Cu a fi întâmplare sau simplu noroc

Pe tine te vedeam ca pe-o tresie,
Subţire şi înălţătoare spre cer
Nu mai voiam să fugim în lumile largi
Şi te voiam ascunsă-n ungher

Acolo să-ţi cânt melodii inspirate
De privirea ta jucăuşă,
Ţi-aş găsi şi acum rime alese

Dacă n-ai mai sta mirată la uşă.

Niciun comentariu: