Ce fericire simt
Că sunt oaie
(şi la fel de aş
fi ţap sau berbec),
Important este
Păstorul,
Care se
îngrijeşte
De hrană
specială.
Dar nu
doar de hrană este vorba
Şi nici de
locurile ce le văd,
Mă sfătuieşte ca
un tată bun
Şi îmi arată drumul
clar
Al zilei şi al
nopţii.
Mai presus de
toţi
Zei adevăraţi sau
închipuiţi,
Sfinţi sau
cititori în semne,
El are
o soluţie
Şi de
ajung prin valea umbrei morţii.
Nici moartea nu e
moarte lângă el,
Ci doar o spaimă,
Film la un cinema
cu role şterse.
M-a certat
uneori,
Dar toiagul şi
nuiaua lui erau
Îndreptar,
O
mângâiere de mamă.
Eram
supărat odată
Şi
negru ca funinginea
Din
pricina duşmanilor mei
Care cleveteau şi
mi-au întins curse.
Când m-am uitat
mai atent,
Domnul îmi
aranjase un banchet
Chiar în faţa
lor,
Să se vadă
limpede
Cine mă iubeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu