Iți
voi vorbi
Despre ce nu mai
este
Căci estele a fost
uitat de mult,
Cum lasă copii
dorul de părinți
La magazia de
bagaje
A clasei întâia.
Se făcea că omul
De noapte se trezea
Și începea noua zi
cu binețe,
Mulțumea Cerului că
respiră
Iar răspunsul era: să-mi
trăiești, fiule.
Acum ochii se
opresc pe perdele de fum,
Păsările cântă în
ritmul negrilor,
Diavolii iau formă
de preoți,
Cuvântul e citit
De jos în sus,
Adică de la prostie
Spre pâcla mediocră
A descoperirii
Golului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu