Nu vei pleca flămând,
Deşi nu de pomană este vorba
Şi nici de vreun ospăţ împărătesc
La care oamenii
Se satură de bârfe
Şi invidii.
Vrăbii stau la
fereastra mea
Şi-şi curăţă
ciocul
Frecându-l de
lumina
Galbenă a
dimineţii,
În timp ce lanul
dansează
Invitat de
feciorul zefirului.
Chiar dacă te-a
chemat să te certe,
Chiar dacă nu
vezi mese întinse,
Chiar de ai
desaga plină
De griji şi
păcate,
Nu vei pleca
flămând.
Vei mânca pe
îndelete,
Negrăbit,
Fără dureri de
burtă,
Fără griji
de-îmbuibări.
Şapte coşuri se
vor strânge
În urma ta,
Peştii îţi vor
mişuna în palme.
Doar de cuvintele
lui
Nu te vei sătura.
Şi vei mai reveni
Chiar de n-ai plecat flămând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu