Ce bună ar fi blândețea
De seară,
Când vin dinspre
munți
Săgeți de
tristețe,
Cum tatălui îi
veneau
Somații de taxe
Și bunului adrese
de cote.
Nu am habar dacă
Mai este vreo
potecă
Nebătătorită
De furi
Și datornici.
Dar mi-e dor de
liniștea serii,
De tăcerea ce se
așternea
Pestre lanurile
de grâu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu