Femeia, Doamna Înţelepciune

Ce înţeleaptă ai devenit,

Şi cum îţi curg cuvintele

Bătrânii ar putea să le-asculte

Şi să rostească:  repetă-le.

Chiar eu, care-am auzit oratori

Meşteri şi-n gând, nu doar la rostire,

M-am mirat ce iute-ai crescut

Şi ce flăcări ţâşnesc din iubire.

În tinereţuri vorbeşte trupul

Şi odată cu el geamătul blând,

Când vine echinocţiul din mart

Nici păsării nu-i trebuie gând

Ciripeşte strânsura de-o viaţă

Dreptul la a arăta că există.

La tine, prinţesă, chemarea e pură,

Neîntinată de pagina tristă.

Încât mă întreb cine-ţi fu dascăl

Şi cine sau ce  cândva o să-ţi deie

Şi altă povaţă la fel de aleasă.

Tu râzi şi clipeşti: sunt femeie.