Cum se fac împăraţii

Precând dormeau locuitorii pământului,

Iar luna îşi ieşise din minţi

Devenind rotundă ca o împlinire

Şi dansând beată cu ielele,

Ea aştepta sub fereastră

Zburătorul.

Vântul bătea în rafale,

Apoi brusc se opera

Şi se tolănea ca un zefir

(Cam ca somnul cuprinzând

Pe Apollo după

Prima noapte de dragoste)

Ce-ar fi, am zis,

Să dau o fugă până la ţărm

Şi să văd cum dorm pescăruşii.

Ea mă aştepta risipit pe ţărm

Picioarele se prelungeau înspre nori,

Sânii erau insule de smarald

Ochii.

Pătrundeau fără să ardă

Ca marea care devine ţărm lovindu-l.

Ca ţărmul care devine mare lovind-o.

Tu prăbuşită,

Alunecând în mine

Ca stropul de ceară

Care se prelinge

În josul albei

Şi nevinovatei lumânări.