Pagini

miercuri, 13 martie 2013

Simfonie minoră



Zâmbetul tău ca lumina
Unui pușcăriaș vechi
Care și-a uitat vina
Unui ton pătruns în urechi.

Și ochii jumate pâmânt
De negrul ascuns în adânc
Să afle cum am fost și de sânt
Urmașul aceluiaș prunc.

Nu tremuram eu, doar un gând
Se cuibărise în suflet
De teamă că voi scrie un rând
Ca să mă scape de urlet.

Și iar mă întorc la privirea
Care mă-nvăluia ca un nor
Fiind sigur că este iubirea
Care mă cheamase să zbor.

Zâmbetul tău, și-ntre gene
Timpul se scurge avar,
Cum florile trec prin poene
Ca să răsară. Iarăși. Și iar.


Niciun comentariu: