Pagini

marți, 26 februarie 2013

Trepte spre mine




Încep să văd.

E doar o zare,
Firul de lumină
Strecurat prin geam.
Infinite stele de praf.

Urma paşilor ei.

Ţărâna din mijlocul uliţei
E încă pe tălpile mele,
Între degete,
Degeaba m-a frecat mama cu piatră pons
Şi cu un cocean de boabe
Mai aspru decât
Colţii de lup.

O, nu mai zâmbi, iubito,
Ştiu că nu-mi put
Picioarele,
Dar nici Maria Magdalei
Nu de praf a spălat
Picioarele sfântului.

Văd nesfârşita câmpie
Albia Dunării înainte
De naşterea lumii cu peşti
Şi caut pământul
Care-mi vindeca rănile
Din degetele răsfirate în pietre.

Caută prin unghere,
Poate a mai rămas ceva.

Încep să văd.
E primăvară
Şi creşte iarba.

Niciun comentariu: