Pagini

sâmbătă, 23 februarie 2013

Povestea iubirii




Prima dată era ca un leşin,
Amestec de teamă şi extaz,
Cam cum simte fecioară
Când rămâne
Atinsă
De aripa creaţiei.

Eu nu aveam habar
Că drumul duce la mare,
Doar tu, urmaşă de evă,
Presimţeai
Aripi de înger.

Oricum nu era altă soluţie:
În jur era pustiu,
Pământ neroditor
Ca în deşertul sin.
Eu mă împedicam
Ca mânzul abia ieşit
Din pântecul cald al mamei,
Ca un cerb nimerit în gât.

Dar ce frumos bătea inima,
Chiar dacă încerca un ritm nou,
Şi ce blând trecea vântul prin jur
Şi ce calde erau mâinile tale.

Şi ochii,
Ochii care prinseseră glas
Şi urlau ca lupul în capcană:
Nu pleca,
Niciodată să nu te duci.

Eu şopteam.
Poate tu.

Curcubeul tocmai se ivise
Şi ne aşezase coroana.

Niciun comentariu: