Acasă

Am luat cu mine căţelul

Să se simtă şi el liber

Pe poteci de munte

Şi iazuri de câmpie.

Ham, ham, zicea, arătându-mi cerul

Când eu eram atent pe unde calc.

Nu se mai juca de loc

Cu propria-i coadă,

Ajungându-i zăpada până la brâu.

Ham, ham, zice mâncând din zăpadă

Cum pasc oile lapte

Din adâncul pământului.

Căutam din ochi o cocioaba,

O odaie

Cum avuseseră stră-stră

Bunicii mei

(Nu mi-i pot imagina de loc

În peşteri

Sau în bordeie,

Ceea ce înseamnă că nu există).

Tot gândind la rostul stelelor

M-am pomenit

În pragul casei.

Ham, ham, a zis câinele,

Nici asta n-ai învăţat de la zei,

Stăpâne,

Că proştii nu mor de prostie

Şi nici câinii de drumul

Care duce acasă.

Ham, ham,

Am lătrat,

Spre locul fixat

De aştri.