Nodul gordian

"După ce oraşul făcu act de supunere, Alexan­dru intră în templu. El văzu un car despre care se ştie că transportase pe Gordius, tatăl lui Midas, înfăţişarea lui exterioară nu se deosebea, de bună seamă, de cele mai grosolane care folosite pentru muncile obişnuite. Ceea ce însă bătea la ochi era jugul lui legat cu nenumărate noduri care se îm­pleteau îneolăcindu-se strîns, încît nu mai puteai descoperi de unde porneşte primul nod. Deoarece locuitorii din Gordium susţineau sus şi tare că un oracol a prorocit că cel care va dezlega acest nod cu   neputinţă de dezlegat va pune stăpînire   pe Asia, 1-a cuprins pe Alexandru dorinţa de a aduce la îndeplinire acea prorocire. In jurul regelui se găseau o mulţime de frigieni şi macedoneni, primii  aşteptînd cu nerăbdare   rezultatul,   ceilalţi stînd cu sufletul la gură, neştiind pe ce se întemeiază încrederea atît de oarbă a regelui. Într-a­devăr, noianul de noduri era atît de încurcat, încît nimeni nu-şi putea da seama nici cu mintea, nici cu simţul văzului de unde încep şi nici unde sfârşesc ori se ascund legăturile nodului şi, pen­tru că Alexandra a îndrăznit să încerce ca să-l dezlege, acest fapt stârnise îngrijorări în sufletul său, ca nu cumva zădărnicirea   încercării să   se prefacă într-o prevestire rea. După ce s-a luptat multă vreme cu misterioasele   noduri fără vreun rezultat,   el a spus : „N-are importanţă   cum se dezleagă acest nod ! şi cu o. lovitură de şabie tăie nodul cu curele cu tot; în felul acesta Ale­xandru ori a ocolit prevestirea   oracolului, ori a îndeplinit-o."
Quintus Rufus