Pagini

joi, 6 decembrie 2012

Echilibru și armonie


În Poetica Aristotel nu se sfieşte s-o afirme dezvoltând teoria <mimesis> - ului, ca reprezentare a realului, ca o reflectare a atitudinilor şi acţiunilor umane. Și aceasta opinie nu este o părere izolata. Poetica lui Aristotel va sta mai târziu la temelia doctrinei clasicismului, prin care principiile sale devin normative ale artei, care trebuie să se caracterizeze prin:
1. echilibrul elementelor componente,
2. armonia nivelurilor de reprezentare şi interpretare a realităţii.
Dintre toate fiinţele de pe pământ, poetul ( în sens larg, creatorul ) este frate doar cu profetul. Şi el este conceput ( şi acceptă ce spun alţii despre el în acest caz !) ca un profet. El este un posedat, cuvintele nu sunt ale lui, îi sunt comunicate, le aude, le simte, îi sunt transmise, nu le ştie sensul exact, are nevoie să le rescrie la nesfârşit.

Niciun comentariu: