Pagini

vineri, 9 noiembrie 2012

Rezolvare dinaintea enunţului



Nu te speria, iubito,
De lungul drum
Până-n cer
Şi nici de adâncimea pământului.

De îndată ce Spiritul
Te apucă de mână
Nu mai există nici josul nici susul.
Doar este.

Cu fiindul a început lumea
Înainte de a fi
Şi a şti ce-o să fie,
Cum copilul nu ştie de ce întinde mâna spre mamă
Şi nu va afla nici în moarte.

Ah, ce aproape a fost Michelangelo
Când s-a oprit la timp
Şi a lăsat degetul Tatălui să arate direcţia.

Dar cum e susul când de jos e privit
Şi cum tremură josul
Când e copleşit de lumină
Nici fiul nelegitim al lui Buonaroti
Nu a putut colora.

Eu însumi doar o dată am ştiut
Cum e nemurirea:
Briza aceea de la malul mării:
Tu singur,
Eu singur
Şi îngerii care dansau în cerc
Murmurând aleluia.

E linişte în cer şi pe pământ
Nu se mai trage cămaşa la sorţi.
Domnul a plătit pentru toţi
Preţul
În monede şi monade de sânge.  

Niciun comentariu: