El este singurul Dumnezeu
Pe care îl caut,
Alţii nefiind
Decât umbre din grote
Sau iluzii optice
Pe celuloid sau praf
De pulbere.
Îl caut
Să-i văd puterea,
Să mă minunez de subtilitatea
Intervenţiilor
Şi de bunătatea lui fără de margini.
Mai mult decât viaţa pe care mi-a
dat-o
Îmi este scumpă dragostea lui:
Viaţa se duce, bătrâneţele vin,
Un secol e nimic
Pe lângă veşnicii
Şi un mileniu o boabă de rouă.
Când mă gândesc la acest tată al
meu
Mă simt sătul
Şi nu-mi mai trebuie bucate
alese,
Băuturi fine
Şi dansatoare măiastre.
Când mă strecor, Domnule,
La umbra aripilor tale
Sufletul meu râde
Precum copilul de care se apropie
Sânul mamei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu