Modificarea zâmbetului

(Pentru Garofina)

Păstrează surâsul, copilo,

Poate nici nu-i al meu, ci al toamnei,

Nu te gândi la doamna în negru

Că nu are loc la mine-n bordei.

Din tu şi căţea n-am s-o scot,

Văzând cum şi-a părăsit puii

Şi cum se-nhăitează cu dracii

Alegând dintre fiinţe doar şuii.

Nu de tristeţe e vorba

În ochii învăţaţi cu verdeaţa,

E un semnal că se ivesc zorii

Şi curând se va ridica ceaţa.

Oricum e născută a fi trecătoare

Şi se descoperă la ceasul de tihnă:

Când nu mai sunt speranţe în noapte

Apare după deal o lumina.

E eternă, de la facerea lumii,

S-a zis să fie şi astfel a fost

De atunci sub năframa lucie

Îşi găsesc muritorii-adăpost.

Şi vor renaşte cum Lazăr afara

A ieşit după o scurtă chemare,

Undeva, peste nori se refac temelii

Peste tot ce-a-nsemnat zile-amare.