Blaga despre ritmul limbii

"Limba românească şi-a creat, probabil concomitent cu constituirea ritmică a spaţiului nostru, un ritm interior, care a făcut-o mai aptă pentru metrica întemeiată pe troheu şi iamb, decât pentru metrica dezvoltată din celelalte unităţi ritmice. Ritmul acesta interior a dat limbei noastre pecetea, ce şi-o va păstra pentru totdeauna, o pecete sub presiunea căreia versifica­ţvia trebuia în chip inevitabil să adopte anume forme şi să refuze altele. S-ar putea să ni se reproşeze că metrica deal-vale nu se explică printr-un orizont specific, deoarece ea se găseşte în toata Europa. E foarte adevărat. Dar optarea masivă pentru această metrică rămâne totuşi un fenomen explicabil printr-un orizont specific. In cântecele noastre se mai cultiva apoi, graţie ritmicei legănari, ce trece de-a lungul poeziei ca un vânt, care dă într-o holdă, versuri relativ scurte. Faptul acesta nu se explică de loc printr-un aşa-zis primitivism al poeziei populare în genere. Tri­mitem în privinta aceasta la poezia populară neogreacă, cu versuri de respiraţie largă ca marea (pâna la 15-16 silabe)." 

Lucian Blaga