Pagini

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

De-ale ploii


De-ale ploii

A fost un strop de ploaie,
Domnule,
Lumea s-a speriat inutil,
Bănuind că potopul ar fi.
Şi toate se întâmplă din uitare:
Obosite de atâta privit în oglindă
Păsările cred că ale lor sunt aripile
Şi ele au inventat
Polul Nord.

Eu însumi, domnule,
Credeam că ale mele sunt
Picioarele repezi,
Mâinile desfăcătoare de intrigi,
Minţile care se înălţau pân-la nori.

Mi se vaietă vecinii
Că ar fi nevoie de ploaie,
De mai mult pământ şi mai mult cer,
Că frigului i-ar sta bine în altă parte,
Iar căldura să se ducă-n ecuadorul ei.

A fost un strop,
Dar cald ca ultimele lacrimi
Ale unei mame
Care nu moare cu fiii alături
Dar nu uită
(Căci nici nu ar putea
De ar vrea)
Să-i binecuvinteze.

Măritule, Întronatule,
Trimite spre mine ploaia
Care să-mi spele
Plinul şi neputinţele.


Niciun comentariu: