Nu știu de unde ți
se trage,
Copilo,
Gândul negru
Că păsările n-au
cuib
Și că eu cânt pe
oricare creangă
Aceeași melodie.
Fiarele pădurii au
tot ce le trebuie
Să spună puilor
Că inima a fost
inventată să bată cu tâlc.
Te iubesc ca orbul
speranța
Viitorului pas,
Tremur, dar nu-mi
va îngheța
Niciodată credința
(Știu asta de la
bătrânul meu tată
Căruia îi tremura
buza de jos
Când pronunță
numele
Lui Mesia).
Iată, am chiar acum
în gând un solfegiu,
Un fel de: la, la, tra, la, la.
În traducere liberă
înseamnă:
Fără dragoste
Nu pot respira.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu