Mirii din Baltă Albastră

Aseară am vorbit cu Luna,

Şi fiind prima oară m-am bâlbâit,

Cerul foşnea ca o pădure,

Inima mea s-a despietrit.

Nu că ar fi fost tare vreodată

Dar aluneca spre abis

Cum curg apele-nvolburate

Când porţile norilor s-au deschis.

Eram doar rece ca nepăsarea

Şi nu-mi mai păsa cât e ora,

Pendula din piept abia mai bătea

Când a intrat pe fereastră Creola.

Fata asta, de-i fată, e  cumpănă

Născută în nu ştiu ce zodie

Coboară din nori, urcă pe deal

Şi cu o vorbă mă-învie.

Chiar acum când stăteam la taifas

Ca şi aseară cu veşnica Lună

Mi-a poruncit să uit orice grijă

Şi mi-a aşezat pe frunte cunună.

Nu era din aur sau diamante

Cum se-întâmpla altă dată:

A zis că eu sunt peştişorul de aur

Iar ea broscuţa cu farmec din baltă.