Ieşirea din anotimp

Te înveleşte cu flăcări, iubito,

Cu întâlnirile de la malul mării

Când îţi arătam depărtările

Ca să nu observi  efectele sării

Dintr-o lacrimă rebelă şi şuie -

Ca tot ce nu este perfecţiune.

Pescăruşii se roteau în curburi

Şi eu fredonam: e bine, e bine.

Este şi astăzi, va fi ca în vară,

Ca în ceasul când mă şi te dăruiai

Eu mă jucam cu soarta –n nisip

Şi fredonam: câţi ani ai, fată, câţi ai.

Ştiam că nu are vreo importanţă

Răspunsul ce venea de la tine,

Valurile îmi ştergeau ridurile

Iar tu oscilai înspre a fi şi e bine.

Seara, când ne lovea briza tăcută

Învăţam să domin melacolia,

Aruncam în neant dicţionarele

Şi fişam introduceri cu veşnicia.

E ca plutitul pe nori sau pe ape

Unde te-aşteptă Sân Petru cu da

Ca în noaptea când scăpărau visele

Şi-abia murmurai: sunt a ta.