Pagini

duminică, 28 octombrie 2012

Fără tristeţe, doar o lacrimă, de probă



(Eugeniei, in memoriam)

Cred că-şi căuta viitorul
Privind pe fereastră,
Dar trenul nu dădea semne
Să plece din gară
(Aşa cum fac toate trenurile
De la inventarea şinelor).

Timpul se oprise şi el în loc
Fiindcă o zărisem
Şi toate neliniştile mele
O luaseră înaintea locomotivei:
Fuseseră făcute ţăndări,
Fum şi pulbere,
Zero din minusurile
Absolutului.

Pe vremea aceea
Aveam siguranţa inconştientului
(Acum s-a mai diminuat siguranţa
În favoarea inconştienţei, dar echilibrul
Funcţionează perfect).

Deci:
Rămâsesem în gară
(Nu, alţii au rămas:
Câmpia,
Forfota,
Timpul).

Noi am plecat
(Era frumoasă ca dimineaţa
De mai,
Eu zăbăuc
Precum fluturele multicolor,
Un fel de Dănilă Prepelec,
Dar oltean)

Hai, pasăre,
Cată-ţi de zbor,
Eu sunt încă în compartimentul
Uzat de drumuri inutile
Şi-i spun dragei mele:
Tu.
Şi iar tu.
Înţelege, i-am spus, pe un ton aspru,
E simplu:
Tu.

Niciun comentariu: