Eugenia Miulescu, Destin

Destinul a fost dirijat

De roata istoriei

Prăvălită peste mirosul de lapte

Ce nu dispăruse încă

Din respiraţia mea.

Nu-mi asum nici un fel de răspundere

În fata judecătorului

Pentru raza de soare dorită

Pentru floarea strivită sub tălpi

Pentru sarea din lacrimă

Nefăcută statui

Pentru pasărea al cărei zbor

Ne-a fost străin şi dorit totodată.

Destinul a fost dirijat

De roata dinţată a istoriei

Fierul ei l-am

 Simţit

Dansind pe pielea mea întinsă ca o cimpie

A nopţii.

A nopţii

In care visele

Nu au purtat pecetea cenzurii.

Din volumul Posibila trecere, 1993