Ştiu
cum te voi trezi, iubito,
Dacă vreun zmeu te va fura
Iţi voi citi poeme-n şoaptă -
Din cele ce alungă ura
Apoi cu-n fluier de alun
Sau poate chiar de abanos
Voi regreta decenii scurse
Când n-am crezut că Făt Frumos
Nu poate merge pe coline
Şi înnopta la mânăstire
Pe când prinţesa lui aşteaptă
Să-i dea jos hainele de mire.
Te voi trezi cu-n simplu hai
Abia rostit lângă ureche
Şi vom pluti pe nori albaştri
Ca visul din povestea veche
Pletele tale vor fi frâie,
Picioarele raze de lună
Calea Lacteie-o să se mire
De frumuseţea fetei brună.
Şi când cu toţi s-or întreba
De eşti Creola sau vreo stea
Eu voi zâmbi, cum fac copiii,
Şi-oi spune :
ştiu doar că-i a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu