Înseamă a pleca de la premiza că toți
oamenii și toate culturile sunt oarecum la fel, ceea ce este adevărat doar dacă
vorbim ”în general”. Comunicarea eficientă nu poate să se desfășoare însă în
general, ea având un pronunțat caracter de individualitate. Cei din jurul
nostru sau străinii nu sunt interesați de cum se caracterizează oamenii ca
ființe, ci cum este interlocutorul concret căruia i se adresează sau care i-a
cerut să participe la o conversație. Culturile, la rândul lor, deși pot avea
multe elemente comune, se diferențiază esențial, au propriile lor istorii, sunt
rezultatul unor tradiții specifice și au suportat inflenețe diferite unele față
de altele. Chiar și felul în care și-au asimilat o influență diferă de la o
cultură la alta. Limba slavă, de exemplu, a influențat și limba română și limba
bulgară și limba sârbă, dar nu pot fi găsite elemente comune de influențare
majoră, ci doar cuvinte care au intrat în vocabular. Chiar și atunci când
influențele sunt mai consistente, ele sunt diferite și în grade variate.
Soluția recomandată în acest caz pentru a evita nervozitatea și plictiseala
este la îndemâna oricui: cultivarea curiozității. O deschidere spre alți
oameni, alte grupuri, alte culturi. Cu cât vom observa mai multe diferențe, cu
atât vom fi mai receptivi la nou, la schimbare. Și vom fi mai bogați sufletește
și cu un bagaj de cunosștiințe în continuă creștere. Acest lucru este posibil
doar dacă ne însușim conceptul alterității, după care orice individ și orice
cultură sunt un alt fel de ”noi”, dar nu doar diferiți, ci noi (eu) într-o altă
ipostază, determinată de timp și loc, de tradiții și receptări altfel împletite
sau sintetizate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu