E cerul de sticlă, iubito,
Dar nu te grăbi să-l crezi rece
Doar clipele sunt de gheaţă
Când dragostea uită să plece.
Nu ştiu dacă avea şi dreptate
Poetul regretând că te ştiu
Mie mi-e bine aşteptând sub cerdac
Decât îmbătat de pustiu.
Tu zici că e rău şi e bine,
Că aşteptarea e bună oricând
Tocmai îţi vizitasem portretul
Şi înseilasem sub coaste un rând.
Despre zorii care merită slavă
Şi readuc vigoarea în vene
Nu e de sticlă cerul, iubito,
E cald cum e steaua sub gene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu