Taifas de dejun

Nu-i mincinoasă Luna, iubito,

Nici rece,

Nu crede poeţi dramaturgi

Care au nevoie de rime

Şi de-o petaforă

Pentru jăratec

(El însuşi, englezul, era un mare

Mincinos,

Fiind rege

N-avea voie să urce pe scenă

Şi împrumuta hainele lui Wil).

Nici chiar mie

Să nu îmi dai crezare

(Nu ştiu cum mi se năzărise

Că m-ai iubi).

Dar noaptea,

Ah nopţile

Lui Alex Prima verba,

Cum mă revigoreză

Sorbind aripi.

Chiar acum,

Căutând-o

Mi-a confirmat cinstea.

Pururi fecioară

Precum preasfânta

Arată când creşte

Arată când scade

Umplând cupe de dor

Altor lumi.