Pagini

sâmbătă, 1 septembrie 2012

La un cadran



Cum încremenise poarta
În spate
Şi cum uitaseră ţâţânile sa scârzîie la deschidere.
Mută e lumina
Care sărută chipul.

Nu întinde mâna,
Pomul e sădit
Să invite,
Păcatele sunt şterse din catastif
Când apar zorii.

Căutasem floarea de colţ
Într-o primăvară
Şi am primit
Răspuns
În mijlocul iernii
Când nu e bine să mori.

Mori acum, zise vulpea.
Nu mor, nu mor,
A răspuns ursul
Intrând în bârlog.

Cum încremeneşte poarta
Dacă nu mai bat
Razele Lunii
Printre ramuri de brad.


Niciun comentariu: