Pagini

marți, 14 august 2012

Zorile dalbe, zorile



Ca o şoaptă
Se apropie dimineaţa ta,
Domnule,
Ca sfatul unui prieten,
Ca o melodie fredonată
De fata iubită.

Viaţa are rost
Cu lumina ta la fereastră,
Mi se despică mintea în două,
Apoi în patru,
În şaizeci şi patru
Şi aşa mai departe
Până zăresc infinitul.

Mă gândeam cândva
Că am văzut destule,
Poate că am văzut mai mult decât trebuia
(Că am făcut
Şi ce nu trebuia
Mi-e limpede ca luciul apei),
Dar fără dimineaţa
Aceasta
Aş fi fost neîntreg.

Mai strigă-mă
O dată
Pe nume,
Tu
Cel Fără Nuime
Şi fericirea mă ma îmbrăca din cap
Până-n picioare
Cu haina de purpură
A slavei tale.


Niciun comentariu: