Pagini

miercuri, 15 august 2012

Fior, de Nicolae Labiş

Poate-am visat ceva rau si-am uitat,
Poate-i doar pentru ca visinii s-au inflorat,
Poate-i doar vantul ce limpede suna,
Ori pentru ca au muscat asta noapte din luna
Varcolacii, ori stele prea multe pe fata
Mi-au picurat o otrava de gheata,
Ori poate e dimineata.


Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh straveziu de povesti,
Care-ai patruns si imi macini mereu
Trupul si sufletul meu?
Privesc in oglinda - acelasi mi-i chipul
Si buzele groase taiate ca-n lemn.


Pe pavaza fr untii vad bine ca nimeni
N-a scris, inca nu, nici un semn.
Dar vorbele-mi murmura: suna-ne,-ncearca-ne,
Sufletu-si palpaie albe chemari,
Ochii imi ard rotunjiti peste cearcane,
Inima-si bate ecoul de zari.


Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh coborat din povesti,
Unda prelinsa sa ma-invenine,
Stea fulgerata in mine?
aprilie 

Niciun comentariu: