Pagini

joi, 7 iunie 2012

Scrisoare către mama urmaşilor



Ziceam să nu-ţi mai scriu
Că eşti cu grijile zilei
Dar cât vreme sunt viu
Nu mă tem nici de urşi sau de lei.

Iar cei din jur sunt juncani
Şi nu rezistă niciunul la  trântă
Se sfarmă de parc-ar fi bolovani
Ori s-au născut cu inima frântă.

Tu m-ai certat că stau în cerdac
Şi arunc cuvintele-n van
Dar ce pot să fac, nefiind dac,
Ci mă simt urmaş de roman.

Mă spăl pe ochi dimineaţa
Şi-mi potrivesc bine barba
Rotunjesc niţel şi mustaţa
Şi ne jucăm baba oarba.

E steaua ce-a hotârât să rămânem
Să ne ţinem legaţi de cuvinte
Cu agrum, cu sole şi panem
Şi cu răni de ţineri aminte.

Lasă în pace imperii din jur
Au mai fost şi pier cum se nasc
De nu crezi sunt gata să jur
Că ele sunt vite ce pasc.

Noi doi, cu copii şi nepoţi
Ne vom sui la nevoie pe munte
Din dealuri vom ridica porţi
Şi numai lumina fi-va-ne punte.

Niciun comentariu: