Pagini

joi, 14 iunie 2012

Perfectul simplu al naturii



Chiar acum am văzut
Cum se despărţea Miezdenoapte
De fratele lui Zoridezi,
Ultimul, mai tânăr,
Înainta smerit şi respectos,
Dând bineţe bunicului.

Şi am auzit cum mulţumea
Bătrânul nepotului
Că n-a întârziat la întâlnire,
Cum niciodată mama
Nu l-a făcut be bărbatul ei să aştepte
(Eu însumi fiind rodul perfectei
Sincronizări
Dintre Plusul unuia şi Maiplusul
Celui de-apoi).

Râul şuşoteşte şăgalnic
Surâde calmelor zori,
Frunzele pipăie vârful de lance
Al soarelui vindecător.

Mai cântă cucul, mai cântă,
Mai zburdă mânza pe plai,
Mai stau o zi, mai stau două
Pănă-mi va ordona vântul
Vino, cât stai, ridică-te, hai!

Niciun comentariu: