Pagini

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Mărțișor de Tudor


Un ministru l-a trimis la pârnaie
(Nu chiar de pomană,
Că Tudor suna cu goarna
Să-l audă nemții,
Ceea ce nu se făcea pentru un gorjean,
Chit că Oltenia fusese ocupată
De austrieci, nu de friți).

Se susținea că primise bani cu banița,
Fiindcă pe vremea aceea, dragii moșului,
Scriitorii se vindeau scump
(Cam cum se vând acum jigodiile din part-la-menturi),
Iar lui Carolică al doilea
(vorba vine, că el a fost al ultimul
Din multe puncte de vedere)
I-a zis de la obraz:
N-aș cam da mâna cu matale pe gratis
Că amândoi suntem și foști pușcăriași
Și cam negustori,
Dar matale furi cu vagoanele.

Orice s-ar zice,
Precum se vede mai sus,
Pe vremea aia
Arghezi era o valoare,
Iar leul era leu.

Acum se vorbește în șoaptă
(Ca să se înregistreze mai greu)
Că miniștri culturii
Cred că arghezi e
Un fel de aghiazmă ungurească.

Ioi, ioi, ioi,
Așa vorbea bunicul franțuzește
Când vedea câte-o unguroaică pe drum
(Că erau câteva bucătărese prin sat,
La cei mai înstăriți, nu casa și unguroaica).

Niciun comentariu: